Cultul Nechalcedonian Ortodox

Bisericile vechi-orientale (care îşi păstrează în titulatura oficială numele “ortodox”, dar nu sunt comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă şi nu se consideră o parte constituentă a acesteia) s-au despărţit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum şi pe cele care au urmat. Ele sunt Biserica Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană şi Indiană.
Diferenţa principală este una ce ţine de hristologie. Biserica Ortodoxă susţine, conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ – firi), omenească şi dumnezeiască, “nedespărţite, neîmpărţite, neamestecate şi neschimbate”. Bisericile necalcedoniene contestă această învăţătură, fie într-o formă radicală numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numita miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar compusă).
Deşi începând cu secolul al XX-lea se poartă un dialog teologic susţinut între Biserica Ortodoxă şi cele vechi-orientale, momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi.

Sursa: wikipedia.com