De ce i-am condamnat pe toţi la moarte
Ziaristul Silviu Popescu publică, iarăși, un articol antologic, unul dintre cele mai bune apărute în ultimii ani în presa din România. Articolul a fost publicat în ziarul pe care autorul îl conduce – “Curierul de Râmnic”.
Proletariatul unei ţări, al unui judeţ, nu înseamnă numai muncitori şi ţărani, ci şi lumea pestriţă din jurul nostru, oameni simpli, pentru care verbul a gândi nu se conjugă prea des, în sensul în care îl conjugă oamenii trecuţi prin şcoli, prin exerciţiul dureros al învăţării. Oamenii ăştia au o singură şcoală, a vieţii, iar ei se bazează întotdeauna pe trăiri, pe sentimente, pe firescul dorinţelor simple: copii, părinţi, biserică, sănătate, serviciu, atunci când îl au. Ei nu ştiu deloc să-şi ascundă gândurile, spun ceea ce simt, sunt sinceri, oricât ar durea.
Simplitatea devine însă foarte periculoasă, atunci când trebuie să i se ia omului simplu bucuria de a trăi, banii, pământurile, votul, credinţa. Atunci, proletariatul devine ameninţare. Când se răzvrăteşte împotriva ordinii “divine” a stăpânilor, fie proletari şi ei până la Revoluţie, oricare ar fi aceştia, sau poate chiar Statul-Stăpân, proletariatul poate naşte extremişti. Spiritul de revoltă se naşte odată cu aceştia, iar stăpânii au o mare problemă. Acestuia i se mai spune şi terorism, un concept uluitor de precis, asemănător unui bisturiu mânuit de un chirurg de mare clasă. Conceptul e folosit îndeosebi de militari, pentru că permite localizarea şi anihilarea opozanţilor şi salvarea de vieţi, armament şi evită pagubele colaterale.
Proletariatul trebuia distrus la Vâlcea şi a fost distrus. Cei care au rămas, au fost folosiţi drept masă de manevră, pentru ca stăpânii să se poată înfrupta în voie din bani publici.Terorismul stăpânilor naşte terorişti, iar în Vâlcea ei s-au numit hackeri, tineri care nu au avut nici o şansă, în afară de aceea de a fura. Asta e rezultatul îngrăşării porcului numit Oltchim, timp de 23 de ani. O generaţie mutilată, care a adus Vâlcea în atenţia marilor servicii de spionaj ale lumii civilizate. Terorismul liderilor politici din Vâlcea, combinat cu leadershipul unor hoţi din marile fabrici, distrugerea fabricilor mici, ca să rămână numai una a nimicit tot ceea ce putea însemnacinste în judeţul nostru. Liderii hoţi ai unui judeţ anormal nu pot preda bine decât regulile hoţiei. Modelul de succes este hoţul ajuns manager general, prefect, deputat, senator, primar, bogat, putred de bogat, superputernic.
Dar să revin. De la militari, conceptul de terrorism a trecut cu viteză în viaţa civilă, îndeosebi în politică, unde totul a fost o luptă, un război. Voturile se iau de aici, pentru că proletarii se bucură de lucrurile simple, mai ales când sunt băgaţi în seamă de stăpâni. Oamenii simpli, care spun doar ceea ce gândesc, au început să fie manipulaţi, au intrat fără să vrea în jocul intereselor şi au fost folosiţi în războaiele civile sau nu, dar care aduc întotdeauna profit.Judeţul Vâlcea a fost ani buni roşu, pentru că oamenii se legănau încă pe cântecele de leagăn ale fostului regim socialist. În tot acest timp, burghezia roşie a judeţului Vâlcea a devenit extrem de bogată, furând din bugetele întreprinderilor de stat pe care le controlau şi le distrugeau în acelaşi timp. Au devenit capitalişti furând din avuţia publică, fără să fie pedepsiţi de cineva. Aceasta este singura lecţie de economie de piaţă la care au asistat vâlcenii în ultimii 23 de ani.
Proletariatul românesc a început să moară în 1989. Cel de la Combinat în 1991. El este singurul segment al noii arhitecturi sociale vâlcene care a pierdut tot. Şi-a pierdut fabrica, privilegiile pe care le avea în statul socialist, drepturile elementare de a avea un loc de muncă, sănătatea gratuită, concediile ieftine, copiii aranjaţi, viitor. Totul s-a produs rapid, uneori fără ca oamenii, ori liderii lor de sindicat să înţeleagă foarte bine ce li se întâmplă. La Oltchim trădarea a fost deplină, liderii au furat mână în mână cu managementul, pe care îl apărau cu dinţii, în dauna sindicaliştilor. Această gândire penală a făcut din Combinat o fortăreaţă, un stat în stat, care mai avea puţin şi bătea monedă.
Ani buni s-au străduit serviciile româneşti să intre în Combinat şi nu au reuşit, pentru că el era păzit de firme private formate din foşti ofiţeri de poliţie şi securitate, deşi Statul era proprietar.
Spre deosebire de alte ţări, Polonia, de pildă, care şi-a păstrat şi fabricile şi muncitorii, şi agricultura şi ţăranii. Polonezii împrumută astăzi FMI cu miliarde de dolari, pe care acesta ni le dă nouă, românilor, cu dobânzi şi mai mari. Polonezii sunt astăzi Tigrul Europei, pentru că au ştiut să-şi cultive baza naţiunii poloneze, în timp ce noi am cultivat vârful, care acumulează, dar nu produce nimic. Mai mult chiar, am exportat baza şi i-am făcut pe alţii puternici. De aceea, patru milioane de români lucrează pentru alţii, aiurea. România a distrus fabricile, adică siguranţa locurilor de muncă, a distrus agricultura, adică hrana naţiunii, dar i-a îmbogăţit pe aceia care trebuiau să fie păstrătorii de grijă faţă de mase. Aceşti boieri trădători nu s-au dat în lături să trimită stăpânilor, de unde le venea sprijinul politic, tributul. Nu numai care de grâu, femei şi copii, ca odinioară, ci, în disperarea lor, chiar viitorul acestei naţiuni, astăzi înrobită. Din egoism, din lăcomie, din lipsă de patriotism, dintr-un fals sentiment de internaţionalizare.
Dacă aş da nume, am avea tabloul complet al trădării de la Oltchim.
Polonezii-nemţi de la PCC vin astăzi la Oltchim cu lecţia citită bine, ne dau adevărate lecţii de patriotism şi economie de piaţă. Până şi Guvernul înţelege astăzi că ceea ce spuneau cei de la PCC prin vocea lui Zaremba, în timpul războaielor roibo-pcciene era corect, că Oltchim avea nevoie urgăntă de restructurare. A fost nevoie de presiuni externe pentru ca fosta echipă de management să fie înlăturată şi combinatul oprit, iar odată cu el hemoragia de bani publici..
Nu cred şi ştiu că nu este aşa, că serviciile româneşti nu au văzut şi nu au ştiut ce li se întâmplă compatrioţilor. La fel au stat lucrurile şi în Vâlcea, la Combinat. Au ştiut, unii au făcut rapoarte care s-au oprit la nivelurile de vârf ale serviciilor, curăţate de vechii torţionari, dar devenite vasale ale politicii vâlcene din ultimii douăzeci şi ceva de ani, dar, mai eles, vasale ale banilor cu care se opera în Combinat. Aşa a fost să fie şi la nivel naţional, nu numai la Vâlcea.
Serviciile s-au adaptat repede la comanda venită din afară, care voia comunismul mort şi îngropat. Liderii lor au devenit ei însuşi vârfuri. Au început să facă afaceri, este suficient să vezi unde locuiesc poliţiştii şi alţi oameni din structurile de apărare din Vâlcea, ca să înţelegi că la mijloc a existat fraternitate cu hoţii. Li s-a spus, de la vârf:îmbogăţiţi-vă, iar ei asta au făcut, distrugând totul. Li s-a spus, apăraţi-vă fraţii-vârfuri, ei i-au apărat, chiar dacă erau puşcăriabili. Umilind naţiunea, sărăcind-o, alungând-o, batjocorind-o. Sunt furios pe toţi acei militari din servicii care s-au uitat cu îngăduinţă timp de douăzeci de ani la Distrugerea României, la Distrugerea judeţului Vâlcea, adică a neamului lor, a concetăţenilor lor şi nu au putut opri dezastrul. Care nu au învăţat nimic de la omologii lor din NATO, unde binele public e combinat cu interesul de grup, iar amândouă cu interesul naţional. Care au înghiţit, ca struţii, ordine pe care nici măcar nu le înţelegeau nici în engleză, nici în română şi pe care le-au tradus cu fundul. Care au crezut că proletariatul unei ţări, al unui judeţ trebuie asimilat cu terorismul.Care i-au lăsat pe mafioţii din Combinat să-l distrugă, an de an, prin metode diabolice.
Care şi astăzi protejează oameni fără suflet, pentru care banii şi puterea sunt singura raţiune de a trăi. E treaba lor, ei inţeleg greşit sintagma interes naţional. Eu o înţeleg corect şi am dreptul să-i condamn pe aceia pe care i-am văzut distrugând valori construite de părinţii mei, cu multe suferinţe, cu preţul tinereţii lor. O ţară, un judeţ distrus în halul în care a fost distrus judeţul Vâlcea merită să-i pe-depsească pe nemernici, să le ia banii furaţi şi să-i întoarcă spre binele public. Sper ca în Vâlcea să se facă justiţie, char dacă ar fi să piară lumea. Lumea lor.
Eu, unul, nu cred că acest lucru se va întâmpla curând, de aceea “i-am condamnat pe toţi la moarte”, adică lauitare. Cu tot cu conturile lor, cu hotelurile lor, cu amantele lor, cu fabricile lor private furate din avuţia publică.Ceauşescu ar fi făcut-o pe bune. Eu, unul, nu voi mai scrie niciodată de ei. Nu merită nici măcar un rând.
