Cine a fost Dr. Erwin Jekelius

By on Mar 28, 2013 in Educatie, Zi de zi

Dacă tot l-am confundat pe Ferdinand Jekelius cu Erwin Jekelius, am zis să păstrez textul articolului, dar separat – într-un alt thread.

A fost prietenul şi logodnicul Paulei Hitler/Wolf (fără a se însura cu ea). Dr. Jekelius a lucrat ca principalul coordonator al Am Steinhof Psychiatric Institution din Viena (Psychiayrisches Krankenraus Der Stadt Wiem). Acesta a fost unul din oamenii care au colaborat cu braţele deschise într-un program nazist numit “eutanasierea” prin care a omorât peste 4000 de oameni, pacienţi de-ai săi, prin gazare. Pentru că Paula trebuia să-i ceară dreptul fratelui său, Adolf Hitler, iar acesta nu a fost de acord să-l primească în familie, Erwin Jekelius a fost arestat de forţele germane şi trimis pe frontul de est (Al Doilea Război Mondial era deja în derulare). A fost capturat de forţele sovietice şi a murit în închisoare în 1952. Cam asta ar fi istoria lui pe scurt.

Totuşi, ce e şi mai interesant e faptul că Erwin Jekelius a fost născut în Sibiu în 1905, iar mai târziu devine un celebru psihiatrist şi neurolog al vremii, dar şi un expert în eutanasierea T4. Primul pas spre a deveni un medic celebru a fost în 1931 când a fost detaşat la Departamentul de Educaţie Specială din cadrul Spitalului Universitar de copii din Viena. Din 1933 Jekelius devine membru al NSDAP şi Frontului Patriotic, iar la intervenţia preşedintelui de consiliu al Bisericii Evanghelice a fost angajat ca ofiţer medical al oraşului Viena. Specializarea în neurologie şi boli nervoase a început în 1938 când a fost angajat de un fond de asigurări pentru un studiu al sănătăţii mintale al angajaţilor din oraş. În acelaşi an a preluat oficial coordonarea sanatoriului beţivilor “Am Steinhof” din Viena. După începerea Războiului Mondial, cum spuneam mai sus, a fost selectat pentru a fi trimist pe front. Totuşi, până la această recrutare – în Aprilie 1940 iniţiază un proiect, care mai apoi a fost inclus on Codul Penal – August 1940, acuzând “adulterul împotriva dorinţei/voinţei”.

Din 24 iulie 1940, timp de un an a lucrat, tot în Viena, la casa de corecţie “Nivelul de bază” ca director medical. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în aceeaşi instituţie, medicul a eutanasiat peste 789 de copii prin administrarea diferitelor droguri halucinogene, copii ce sufereau de probleme de comportament, malnutriţie, hiportermie sau invaliditate.

Începând cu 14 octombrie 1940 Dr. Jekelius s-a angajat în dezvoltarea programul T4 (programul nazist de eutanasiere a persoanelor slabe ale societăţii – invalizi, suferinzi de diferite boli sau afecţiuni incurabile sau costisitoare; mai multe detalii pe Wikipedia aici http://en.wikipedia.org/wiki/Action_T4). Rolul acestuia era de selecţie, din rândul pacienţilor săi, cine trebuie eutanasiat prin gazare. Ca o parte pozitivă a aceste implicări în T4, Jekelius s-a implicat şi în dezvoltarea legii eutanasierii (“legea eutanasierii pacienţilor bolnavi în stadiu terminal”). Această lege a fost adoptată în aceeaşi lună, octombrie 1940; totuşi legia nu a fost ratificată sau aplicată niciodată.

Medicul a fost eliberat din funcţia de director pe care o ocupa la casa de corecţie “Nivel de bază” datorită unui conflict cu Gau Jugendamt (Biroul Districtual de Tineret al vremii) prin care s-a demonstrat că Jekelius aplica pedepse exagerate şi violente minorilor pe care-i avea în grijă. Una din urmări a fost iniţierea unui proces de investigare disciplinară care-l viza pe doctor, proces încheiat în noiembrie 1942. Rezultatul investigaţiei a fost publicat de coordonatorul echipei investigatoare, Ernst Illing, în Iulie 1942. Imediat după anunţarea rezultatelor, locul Dr. Jekelius a fost ocupat ce aceeaşi Ernst Illing – aceasta la rândul ei eutanasiind peste 200 de copii. Printre pedepsele primite ca răspuns al raportului, Jekelius trebuia să fie trimis la centrul de exterminare Hartheim. Totuşi, datorită intervenţiilor logodnicei sale, Paula Hitler, pe la diferiţi prieteni Jekelius reuşeşte să scape. În octombrie 1943, pe motivul unui răspus “impertinent” a medicului către asistentul secretar de stat în ministerul sănătăţii, este trimis recrutat în bataliuonul disciplinar şi trimis pe frontul de est. În realitate, conform dovezilor actuale, Adolf Hitler a aflat de relaţia surorii sale cu acest medic iar la rugăminţile Paulei de aprobare a nunţii Adolf decide să-l trimită la moarte sigură, pe front – refuzul Reichului de a-l primi în familia Hitler grăbindu-i moartea, puţin mai târziu.

Totuşi, la începutului lui 1942 a fost rechemat ca medic militar în divizia Cossack. Din august 1943, timp de o lună, şi din nou din iulie 1944, a servit ca medic specialist în neurologie în casa de bătrâni Lainz. Pentru o perioadă scurtă de timp a ocupat postul de director al spitalului de psihiatrie Rose Hill. La intrarea ruşilor în Germania, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, dr. Jekelius făcea parte din Comisia Socială Vieneză. În 1948, a fost acuzat de reprezentanţi ai Armatei Sovietice de genocid datorită implicării sale în dezvoltarea diferitelor sisteme (atât legislative cât şi medicale) de eutanasiere; pedeapsa fiind muncă silnică timp de 25 de ani. Dr. Jekelius moare de cancer la vezica urinară în 1952, într-un lagăr de muncă din Rusia.

În 2005, în arhivele Moscovei, au fost găsite şi publicate jurnalele de interogare a medicului în care se preciza că acesta şi-a recunoscut faptele şi-l acuza şi pe asistentul său Heinrich Gross difficult de implicare activă în procesul de dezvoltare şi aplicare a eutanasierii copiilor.

1941: “(…) după angajarea Dr. Gross am început procesul clinic de distrugere şi omor al copiilor (…) asistenul meu Dr. Gross s-a specializat în practicarea eutanasierii medicale a copiilor. Lunar, între 6 şi 10 copii erau omorâţi în procesele medicale. Aceşti copii erau adoptaţi personal, în baza experimentelor anterioare, atât de mine cât şi de asistentul meu. Conform procedurilor şi instrucţiunilor, introducerea Luminal-ului (prin anus) în corpul copilului dura aproximativ 20 – 24 de ore până la inevitabila stingere din viaţă a subiectului.”

După cum declara Dr. Gross, uneori dozele aplicate nu erau suficiente astfel, în urma consultării celor doi, subiectului i se administra injectabil un cocktail letal pe bază de morvină. Tot în urma interogărilor se arată că în dosarele secrete naziste erau trecute cifre de ordinul miilor de pacienţi care în urma experimentelor au fost transferaţi în diferite lagăre de concetrare naziste.

Dr. Erwin Jekelius

Liked it? Share it!
Fblike Twitter Youtube Pinterest Digg Delicious Reddit Stumbleupon

No Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Dr. Jekelius – localul şi omul | HGP.ro ::.... - [...] Am păstrat textul despre Dr. Erwin Jekelius aici: http://www.hgp.ro/dr-erwin-jekelius/ [...]

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *