Poveste de viaţă

By on Jun 17, 2011 in Educatie, religie, Zi de zi

Un călugăr tinerel, care era în ascultare faţă de duhovnicul său, l-a întrebat pe acesta într-o zi:
– Ava, ce mă sfătuieşti să fac, pentru că de când sunt în mânăstire tot spun rugăciunea lui Iisus dar nu simt nimic. Ava, adică părintele, l-a ascultat apoi i-a răspuns:
– Mergi şi ia un butoi mare cât să încapi tu în el. Îl aşezi la o distanţă de 10 metri de râul ce curge-n vale. Iei sita aia veche din magazie, şi cari apă cu ea până umpli butoiul în întregime. Vii la mine peste o lună.
Călugărul pleacă şi face exact cum îi spusese Ava. Era în ascultare, nu putea face decât aşa. Evident că peste o lună a venit la duhovnicul său.
– Ava, am venit.
– S-a umplut butoiul? l-a întrebat duhovnicul.
– Nu.
– Dar sita? Cum era sita veche la început?
– Ruginită, Ava.
– Şi acum cum este?
– Curată, a răspuns călugăraşul.
– Vezi, a spus bătrânul: nu umplerea butoiului este ceea ce urmărim noi, ci curățirea sitei.

Istorioară preluată de pe: http://bdianaanaidb.blogspot.com/

Liked it? Share it!
Fblike Twitter Youtube Pinterest Digg Delicious Reddit Stumbleupon

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *