E România! E "fireşte" că e anapoda …

Am aflat de puţin timp (până de curând era doar un zvon) despre un ritual, specific românilor (fost?)comunişti, care trebuie să-l fac şi eu şi de anumiţi paşi care trebuie parcurşi de orice absolvent. Se numeşte statul la mai multe cozi degeaba. Şi trebuie făcut înainte de 1 octombrie!

Pentru că domnul Rector se mândreşte, de câte ori are ocazia, cu sistemul informatic implementat în Mândra Universitate Transilvania (“printre primele din lume! suntem în top 50, dacă nu mai bine!” – aşa predica la cursul festiv din acest an) a venit şi momentul (secret, evident) în care-şi dovedeşte eficienţa. Cei care s-au înscris la vreunul din masterele universităţii şi deja trec în anul 2 de studiu vor trebui să respecte următoarea procedură tâmpită, cu care suntem obişnuiţi că n-avem de-ales, în România:

1. Se merge la secretariat. Acolo trebuie să stai la rând, pentru că nu eşti singurul care a aflat de “ştire” acum. Se cere o foaie (tipizată) pentru scoaterea diplomei de licenţă.
2. După ce ai completat foaia, pe pereţii clădirii, pentru că mese nu prea există pe holurile rectoratului, mergi cu foaia la casieria de la Rectorat şi plăteşti o taxă de 50 RON. Aici trebuie să stai la rând pentru că tot în această perioadă trebuie plătite restanţe, taxe şcolare, taxe de înscriere şi … taxele pentru diplomă.
3. Cu foaia şi cu chitanţa doveditoare mergi la un alt etaj al rectoratului şi ceri diploma de licenţă, care prin miile de promisiuni făcute atât de conducătorii ţării cât şi de rector, decan şi foarte mulţi profesori, îţi va oferi un viitor în care mierea şi laptele vor curge la robinet. Sau lucrezi la Real. Evident, aici trebuie să stai la coadă. Din nou.
4. După ridicarea diplomei te duci cu ea la secretariatul facultăţii unde trebuie să stai la coadă, pentru că secretarele (foarte ocupate pe bună dreptate – şi aici nu sunt ironic) se ocupă de o parte din înscrierea dosarelor pentru admiterea la facultate, master şi alte activităţi specifice administrative. De asemenea profesorii solicită destul de mult timp din bagajul nelimitat de ore disponibile al secretarelor pentru trecerea notelor din sesiunea de restanţe (sau chiar din sesiunea trecută).

Hai că nu-i aşa greu, aş spune, însă luăm în considerare şi următorul factor: Programul la casierie şi secretariate!
– daca la secretariatul facultăţii programul cu publicul e de la 13 – 15
– la casierie e de la 8-9 si de la 13-14
– totuşi programul specific pentru “scoaterea diplomelor” este diferit, fiind vorba de un alt secretariat (cel al rectoratului) … şi încă nu l-am aflat, pentru că nu-i afişat nicăieri.

… adăugând şi programul de muncă (pentru că oricum ai încerca să rezolvi problema) fără puţin noroc nu poţi să parcurgi toţi paşii de mai sus într-o zi fără să îţi iei o zi liberă de la muncă, sau 2 dacă se cere.
Nu mă miră, mai ales în situaţia în care pe parcursul aniilor de studiu din facultate profesori (chiar numeroşi la număr) ne-au spus în faţă că avem de ales: fie muncim, fie facem facultate. Am înţeles până la un punct acest rece şi dur ALEGE, însă masterul (studiu POSTuniversitar) implică şi un job pe lângă, pentru că tata nu e Ion Iliescu şi nici mama nu e Ecaterina Andronescu. La master am întâmpinat aceeaşi îndârjire a dascălilor comunişti. Tind să cred că nici moartea nu vrea să audă de sistemul de învăţământ de la acest nivel, pentru că prea mulţi încă predau.

PROMIT!… ca atunci când mă voi putea întreţine din bursa de merit oferită pentru eforul depus în a studia, să nu lucrez în timpul studiilor universitare! În momentul de faţă banii respectivi nu ajung cel puţin să mănânci la cantintă timp de o lună (să nu mai amintesc de un deodorant, o şosetă nouă şi-o pereche de chiloţi).

Revenind la subiectul principal al articolului, acest anunţ IMPORTANT a fost făcut oficial nicăieri. Nu există nici pe site, nici anunţ la avizierele facultăţilor, iar la rectorat nu ştiu dacă există (pentru că nu prea are ce căuta un student pe la rectorat dacă nu este implicat în administraţia universităţii în vreun fel). Am confirmat bârfa de mai sus pentru a fi sigur că de fapt chiar se aplică acest lucru, cu un telefon (mă rog … am sunat de 5 ori într-o zi şi de 3 în cea de-a 2-a pentru a mi se răspunde într-un final la apel). Anunţul şefei de grupă (care a aflat pe acelaşi canal oficial: din vorbă-n vorbă) a venit să-mi întărească dorinţa de a iubi acest sistem educaţional, iubit chiar şi de ministrul educaţiei dacă luăm în considerare ultima sa declaraţie.

Motivul pentru care trebuie parcurs acest ritual iniţiatic este simplu: învaţă-te cu statul la coadă. Iar cel tehnic pentru care trebuie făcut acest lucru este şi mai simplu: nu există sistem informatic centralizat, după cum bolboroseşte acest Farfuridi al Universităţii Transilvania din Braşov:

Din două una daţi-mi voie – susţine el cu energie exprimându-şi părerea în chestiunea revizuirii constituţiei – ori să se revizuiască, primesc!… dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo şi anume în punctele esenţiale.

Pentru că … industria română este admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire

Practic trebuie dusă diploma de absolvent al aceleiaşi facultăţi la care continui masterul … pe jos, fizic, pentru a nu consuma curent cu calculatoarele (?) şi cu încă un buton apăsat de secretare pentru o simplă interogare a bazei de date (atenţie! centralizată a universităţii). Doar adeverinţa, înlocuitoare a diplomei oficiale, este valabilă doar un an.

Astfel, dragă cititorule, uite cum studentul aceleiaşi universităţi (chiar şi facultăţi) se maturizează într-o lume în care speranţa este tot ce a mai rămas. Dar să ţinem cont că speri degeaba dacă nu faci nimic … Domnilor şi domnişoarelor studenţi senatori, dar voi ce mâncaţi tot acest timp? Ah … pardon, vă ceartă profesorul care v-a numit acolo. Înţeleg, trebuie să avem reprezentanţi şi la activităţile orale din plen!