Noah 2014 – filmul Noe

Mă uitam în fiecare zi la un videoclip şi cumva mi se părea deprimant. Deşi piesa e ok, mesajul (atât din melodie cât şi din clip) e foarte sumbru şi uşor de urât. Eh, aseară am găsit o alternativă superbă, o altă cale de poveste, un imbold pentru a fi mai bun, poate chiar continuarea clipului lui VD.

Felul în care a reuşit regizorul să exprime toate sentimentele umane, să le exprime prin talentul actorilor – de la expresia feţei, ritmul vorbirii, efectiv explozia sentimentului prin scene de tip close-up (unde actorii au completat geniul) – este mai mult decât superb. Am vāzut iubire, speranță, deznădejde, ură, inocență, dispreț, determinare, disperare şi foarte important loialitate şi credinţă. Da, le-am văzut explicit şi clar exprimate prin diferite tehnici specifice foarte frumos aplicate. Pe unele chiar le-am simțit si mi-a transformat experiența în ceva mult mai profund şi interesant.

Mă aşteptam să se pună mult accent pe biblie, în tot filmul, însă firul naratif a fost atât de bine avoperit în detalii încât în orice ai crede sau bu poți să vezi filmul. Recunosc, am pândit filmul de când l-am văzut pe afişe cu o lună în urmă. A fost ceva ce m-a atras dar nu ştiu ce anume … Povestea este cum scrie în biblie, în linii mari, dar e completată cu toate detaliile necesare transformării unui text scris, trăit de fiecare cititor în felul său, într-o poveste vizuală care să apeleze la sufletul şi trăirile interioare ale fiecăruia dintre noi. Pe tot parcursul filmului vedem o paralelă între două tipuri de suflete (în acest caz familii, urmaşii lui Cain şi urmaşii lui Abel).

1. omul care crede în sine şi consideră că Dumnezeu a uitat de noi, ne-a lăsat aici pe pământ să trăim de pe urma sodorii muncii noastre fără un drum precis, fără o direcţie clară şi fără nici urmă de spiritualitate. Da, recunoaşte existenţa Creatorului dar nu acceptă faptul că noi suntem în continuare conectaţi la el şi invers. E omul “independent” care n-are nevoie de nimic altceva decât de sine şi crede doar în propriile puteri; nu există nimic mai important decât el, vârful piramidei, cel mai mare prădător între animale; multă muncă şi lupta constantă pentru supravieţuire (sau “evoluţie”) sunt elementele esenţiale în existenţa acestui homosapiens; ba chiar consideră că este un creator la rândul său, fix la fel ca şi Creatorul lui.

2. Noe şi familia lui, omul cu credinţa în Dumnezeu, care vrea să ducă până la capăt voia Lui fără a pune la îndoială mesajele primite. Nu există zi în care să nu se uite spre cer şi să vorbească cu Creatorul lui, chiar dacă nu primeşte nici un răspuns direct el simte legătura. Iubirea lui necondiţionată este prezentată în film. O iubire faţă de tot ce e pe pământ, chiar dacă se apără de fraţii lui din viţa lui Cain. Speranţa că totuşi oamenii vor reveni pe drumul cel drept nu moare până în ultima clipă, când începe Marele Potop.

Cele două tipuri se vor lupta, la un moment dat, sarea filmelor americane neputând fi uitată. O luptă între 2 frați, mai ales dacă urmăm liniile familiilor până la Cain şi Abel, dar şi din simplul motiv al aceluiaşi Părinte.

Veganii şi vegetarienii vor iubi filmul pentru că se promovează acest stil de alimentaţie. In producție toți urmaşii lui Cain sunt omnivori – mai mult carnivori şi chiar canibali pe când familia lui Noe e vegană. Aceştia din urmă având un respect foarte mare pentru întreaga creație de la cea mai mică şi umilă floare pânā la îngeri, ştiind că indiferent cu ce-ți hrăneşti trupul puterea vine de la Dumnezeu. Pe când cei din urmă cred (greşit) că întreaga putere şi energie le vine din carne, din devorarea altor creaturi şi în caz de foamete a altor oameni. Aceştia sunt prezentați grotesc în fiecare scenă în care-i arată mâncând.

Îți urez vizionare plăcută şi-ți recomand un moment de respiro la sfârşitul filmului. Nu, nu e review platit, doar un endorse uriaş pentru regizor şi întreaga echipă din spatele producției.