Să nu faci niciodată mişto de profesori!
Dintotdeauna am crezut că meseria de învăţător, de profesor e cea mai grea din lume!
Mai precis când am devenit mamă şi vedeam cum se străduiau învăţătoarele să-i ţină drepţi la serbare, cum îşi mâncau sufletul să-i înveţe pe copii litera “M” de mână, cum le explicau despre iepuri şi despre unghiuri drepte, despre munţi şi despre voievozi!
Mi-amintesc că la o serbare, în timp ce toţi părinţii stăteau frumos în bănci aşteptând emoţionaţi să-şi vadă copilul recitând vreo poezie, în timp ce învăţătoarea ţinea un discurs despre etapele vieţii şi aşa mai departe, doi băieţi se băteau pe rupte în spatele ei.
Ea nu înţelegea de ce noi zâmbeam, continua să ne spună despre importanţa şcolii şi despre eforturile lor răsplătite. Ăştia doi îşi rupeau frumoasele cămăşi albe şi se trăgeau de cravată în tăcere. Când a descoperit biata femeie, a devenit roşie de ruşine. A trântit cât colo hârtia pe care-și scrisese discursul, şi-a dat semnalul de începere a serbării tremurând!
Nu, nu-i uşor să fii profesor, să insufli copiilor dragostea de lume! Să le vorbeşti cu drag despre scriitori şi poeţi, despre celule şi despre imperiile dispărute.
Profesorii ne schimbă viaţa, unul cu har duce după el zeci, sute de vieţi. Pentru că dragostea se transmite, se educă. O vorbă bună poate schimba o viaţă! Lucrarea cu sufletul copiilor e sfântă şi grea.
De aia și-a luat-o și frate-meu: într-o seară, la masă fiind, povestea de un profesor, imita cum intra el în clasă niţel cocoşat şi cum se uita pe sub ochelari. Şi-n hazul ăla nebun – râdea numai el, vezi bine – taică-meu s-a ridicat fulgerător şi i-a troznit o palmă!
Atât de fulgerător a fost că nici noi nu ne-am dat seama ce se petrece şi, mai ales, de ce:
-Să nu mai faci mişto niciodată de profesori. Merită respect! Dacă nu ştii ce-i aia, te-nvăţ eu!
E drept că poate nu era cea mai ortodoxă metodă, dar a funcţionat!
Nici acum nu suport să aud copii care se vaită că-s nedreptăţiţi la şcoală sau s-aud, mai rău, cum îşi înjură profesorii dacă le-au pus note proaste. Cel mai rău e că aud şi părinţii care-şi susţin progeniturile.
Şi mă gândesc la palma aia, dătătoare de durere, dar sfântă în felul ei!
Articol scris de Liliana Angheluță