Fapt: 29-05-201
Canadienii au diferite legi prin care se protejează, în sectorul privat, de posibilele influenţe externe nedorite ce ar putea avea un caracted de breşă de securitate naţională.
În acest exemplu avem o lege care limitează procentul de deţinere a firmelor de telecomunicaţie de către “străini” (persoane fizice sau juridice care nu sunt de origine/cetăţenie canadiană). Astfel firmele de telecomunicaţie pot fi deţinute de persoane străine într-o proporţie de maxim 46,7%. Aceştia nu se opresc aici şi au grijă să specifice ca inclusiv consiliul de conducere să fie format din cel puţin 80% de cetăţeni canadieni.
Într-o încercare de a liberaliza piaţa telecom şi mai mult (fiind forţaţi într-un mod diplomat în special de guvernul aliatului lor – Statele Unite ale Americii) în 2010 au pregătit un plan cu trei variante de aplicare. Toate aceste 3 variante sunt, în continuare, în favoarea Canadei păstrând majoritatea în mâinile cetăţenilor canadieni sau a companiilor de origine canadiană – însă doar pentru companiile carrier (carrier = adică firme cu aceeasi activitate ca Vodafone, RDS&RCS, Romtelecom etc.) ce deţin mai puţin de 10% din piaţa naţională de servicii specifice/telecom.
În discuţiile cu alţi canadieni (cu un minim de cunoştinţe juridice canadiene) mi s-a argumentat ca fiind o metodă de a evita informarea falsă a populaţiei, evitarea situaţiilor în care nu pot trage la răspundere companiile care încalcă legislaţia – neajungând la “sursă”, la cei care deţin sau controlează compania respectivă dar şi a posibilelor tentative de evaziune fiscală prin diferite companii off-shore.
Temă de casă: ce cetăţenie au deţinătorii şi/sau consiliile directoare a marilor companii de telecom din România?
Ca o precizare, astfel de legi sunt prevăzute pentru toate sectoarele cheie ale industriei şi serviciilor publice canadiene ce ar putea afecta securitatea naţională prin orice metodă.
