Unde vrei sa ajungi si ce faci pentru asta?

By on Apr 17, 2011 in Educatie, religie, Zi de zi

mp3: Morcheeba – Gained The World

Dumnezeu, Viata si Omul - reincarnarea
Am aflat de la blogatu de o miscare acu` cateva zile, o miscare initiata de www.StartEvo.com foarte foarte interesanta! Felicitari! Pentru mai multe detalii te invit pe site-ul lor sau pe Facebook (“pentru ca nu existi daca nu esti pe Facebook”, dupa cum spun unii si eu tot nu-i cred 😛 ) aici: www.Facebook.com/StartEvo. Oamenii din spatele StartEvo(lution) sunt:
Iulian Craciun (www.iuliancraciun.com)
Alina Ferseta (www.alinferseta.ro)
Constantin “Noro” Ferseta (www.ferseta.com).
Personal, ii felicit pentru initiativa! Si mult spor, doar marile lucrari nu se fac prin forta, ci prin
perseverenta
🙂

Povestea de mai jos imi inspira un “hai ca trebuie sa fie bine!”, in tema cu ceea ce vor omuletii de mai sus sa iti inspire. Eah… mi-am facut o cafea. Ma doare gatul, dar n-am ceai asa ca am mai facut o cafea. O zi grea dupa noaptea trecuta, cu putin somn si amintiri de distractie. Tocmai ce am ajuns din Pitesti. Am terminat munca vineri noapte (politically correct ar fi sa spun “sambata dimineata”) pe la 1 jumate – 2. M-am bagat repede la somn, de cum am ajuns in camera, iar la ora 5 si jumatate … trezirea 🙂 pentru a putea porni spre Sibiu la 6 (tot dimineata). Acolo am cel de-al doilea master (in paralel cu asta de la Brasov) si la 9 incep cursurile, insa trebuie sa-mi beau si eu cafeluta linistit inainte de cursuri, doar sunt student, “what ma chickens”?! Am terminat la 4 cu toata treaba, cand am pornit spre Pitesti, pentru a ma intalni cu cativa colegi de munca pentru Festivalul Lalelelor! 😀 o multime uriasa de oameni, multe flori si tarabe cu dulciuri … am sa-ti povestesc intr-un viitor articol despre asta. Revenind la subiectul principal … de cum am ajuns am facut un dus si m-am pus sa scriu articolul. Dupa ce l-am scris m-am pus in pat sa citesc putin, insa am atipit pentru vreo 40 de minute, timp in care un prieten statea pe net, la mine in camera.

M-am trezit cu o senzatie ciudata de “am visat frumos” dar nu-mi aminteam nimic din ce-am visat. In timpul acestei stari imi spune despre o poveste interesanta si cam despre ce este vorba in ea. A citit-o pe un forum. Da… chiar interesanta povestea, chiar daca trage mai putin spre conceptiile celor 2 mari biserici tot ramane in sfera religiei Viata – Dumnezeu – noi (oamenii). Personal, nu sunt ateu. Chiar sunt credincios, insa nu religiei (bisericii in nici un caz), iar Dumnezeu in care cred eu este mult mai ironic si intelept decat cel promovat de Biserica. El a stiut sa creeze un echilibru genial in orice (materie si antimaterie), iar pe acelasi principiu da omului dupa plata si rasplata. Cred cu sinceritate ca orice faci, ca om, daca o faci sincer si cu intentii bune vei fii ajutat/a, fara sa-ti dai seama, sa iti ideplinesti orice vis ti-ai pus in minte. Dar cum nimic nu e gratis, trebuie sa depui efort pentru asta 🙂

Fara sa o mai lungesc prea mult uite care-i povestea (tradusa din engleza), intitulata “The Egg” (oul) de Andy Weir.

Erai in drum spre casa cand ai murit.
A fost un accident de masina. Nimic spectaculos, insa destul cat sa te omoare. Ai lasat pe pamant o sotie si doi copii. N-a fost o moarte dureroasa. Cei de la resuscitare au incercat sa te salveze, insa n-au reusit. E mai bine asa pentru tine, pentru ca aveai corpul facut bucati si mai mult te chinuiai daca era sa ramai in viata… si asa ai ajuns la mine.
– “Dar… ce s-a intamplat? Unde sunt?”
– “Ai murit.”
Asta e adevarul si n-avea nici un rost sa mint.
– “Era un camion… si… eu derapam”.
– “Asa e”
– “Si… am murit?”
– “Da, dar nu te simtii ciudat din cauza asta pentru ca toata lumea moare la un moment dat.”

Te-ai uitat imprejur tau. Era un neant mare. Nimic. Doar tu si cu mine.
– “Ce-i locul asta? E viata de dupa moarte?”
– “Mai mult sau mai putin”
– “Tu esti Dumnezeu?”
– “Da. Eu sunt.”
– “Copiii mei si… nevasta mea…”
– “Ce-i cu ei?”
– “Sunt bine?”
– “Imi place ceea ce vad la tine. Tocmai ai murit si cea mai mare preocupare a ta e familia si cum se simt ei. Asta-i un lucru bun.”

Te-ai uitat la mine fascinat. Pentru tine nu aratam ca Dumnezeu. Aratam ca un simplu barbat. Sau poate femeie. Putin autoritar, probabil, mai mult genul de autoritate care-l are un profesor de la scoala decat Atotputernicul.
– “Nu-ti face probleme. Familia ta va fi ok. Copiii te vor retine ca tatal ideal. Nu au avut timp sa se ataseze constient de tine. Sotia ta va plange dupa tine, pe exterior, dar in sinea ei se va simti usurata de o povara.”
– “Am inteles. Si acum ce se-ntampla? Merg in rai sau iad?”
– “In nici una din cele 2. Vei fii reincarnat.”
– “Ah… deci hindusii aveau dreptate.”
– “Toate religiile au dreptate in felul lor. Hai sa facem cativa pasi.”

M-ai urmat in timp ce ne plimbam agale prin neant.
– “Unde mergem?”
– “Nicaieri… specific. Doar ca e mai placut sa ne plimbam in timp ce povestim.”
– “Atunci care-i faza? Cand ma voi renaste voi fi ca o foaie goala, nu? Un bebelus. Deci toate experienta de viata de pana acum si toate cele ce le-am facut pana acum au fost degeaba.”
– “Nu degeaba! In esenta ta ai toate cunostintele si experientele din vietile trecute. Doar ca nu ti le amintesti.”

M-am oprit din mers si ti-am pus mainile pe umeri.
– “Sufletul tau este mai mult decat magnific, frumos, ori urias decat ai putea sa-ti imaginezi. Mintea umana poate percepe doar o foarte mica fractiune din ceea ce esti. E ca si cum ti-ai baga in deget intr-un pahar cu apa sa vezi daca-i calda sau rece. Pui doar o mica parte din corpul tau in paharul respectiv, dar cand iti scoti degetul din pahar ai dobandit toata experienta de care ai avut nevoie. Ai fost intr-un corp omenesc in ultimi 48 de ani, insa n-ai vazut decat varful iceberg-ului legat de constiinta de sine imensa pe care o posezi. Daca ne-am petrece destul timp impreuna, acolo jos pe pamant, ai incepe sa-ti amintesti totul. Dar nu are nici un sens sa faci asta intre fiecare viata pamanteasca.”
– “Pai, atunci de cate ori am fost reincarnat?”
– “Oh… de multe ori. De foarte foarte multe ori. Si in foarte multe vieti. De data asta te vei reincarna intr-o fetita chinezoaica de la tara, din 580 dupa nasterea lui Hristos”.

Te-ai uitat la mine ciudat si m-ai intrebat:
– “Stai putin. Cum adica? Ma trimiti inapoi in timp?”
– “Ei… practic, da. Genul asta de timp, de care stii tu, exista doar in universul vostru. Lucrurile decurg altfel de unde sunt Eu.”
– “Dar Tu de unde esti?”
ma intrebi grabit.
– “A 🙂 Vin si eu de undeva. Din alta parte. Si sunt altii ca mine. Stiu ca vei vrea sa ma intrebi de unde vin si cum este acolo, insa nu poti sa intelegi.”

M-ai aprobat dand din cap, dezamagit.
– “Stai putin! Daca ma reincarnez in alt punct din timp, se poate ca la un moment dat sa fi interactionat eu cu mine!”
– “Sigur! Se intampla frecvent. Si cum ambele vieti sunt constiente doar de viata de pe pamant a fiecaruia, nici macar nu realizezi!”
– “Pai atunci care-i scopul la tot jocul asta?”
– “Pe bune… Ma intrebi care-i scopul vietii? Nu ti se pare ca deja e un stereotip intrebarea asta?”
– “Pai e o intrebare rezonabila si normala.”

Atunci te-am privit in ochi si ti-am spus ca motivul pentru care am creat acest univers este pentru ca tu sa te dezvolti.
– “Adica omenirea, nu? Voiai sa spui ca noi sa ne dezvoltam.”
– “Nu. Doar tu. Am facut acest intreg univers doar pentru tine. Cu fiecare viata cresti si te maturizezi, devi mai mare, mai mare dpdv intelectual.”
– “Doar eu? Dar ce se intampla cu toti ceilalti?”
– “Nu exista ‘ceilalti’. In acest univers doar tu existi.”

Te uitai spre Mine, insa te uitai in gol.
– “Dar toti ceilalti oameni de pe pamant…”
– “Toti. Defapt toti oamenii sunt TU. Diferite reincarnari, diferite trupuri, dar tot tu.”
– “Stai putin. Eu sunt toata lumea?”
– “Acum ai inteles.”
– “Adica eu sunt fiecare om care a trait vreodata!”
– “… care au trait si care vor trai vreodata.”
– “Adica eu sunt Abraham Lincoln?”
– “Da. Si John Wilkes Booth in acelasi timp.”

NOTA: John Wilkes Booth este persoana care l-a asasinat pe Abraham Lincoln, actor de meserie.

– “Si Hitler?”
– “Si Hitler si milioanele de oameni pe care i-ai omorat.”
– “Sunt Iisus?”
– “Si toti oamenii care l-au urmat pe Iisus, in acelasi timp.”
Ai tacut o perioada de timp. Atunci ti-am spus:
– “De fiecare data cand faci un rau, ti-l faci tie. Fiecare lucru bun facut cuiva, defapt ti-l faci tie. Fiecare moment de bucurie sau tristete trait cu cineva, sau pe care-l vei trai cu cineva, defapt e tot experienta ta, cu tine insuti.”
Ai stat mai mult timp tacut, decat inainte. Te gandeai la multe.
– “De ce? De ce toate astea?”
– “Pentru ca intr-o buna zi vei deveni ca mine. Pentru ca asta esti tu. Esti unul din semenii mei. Esti ca mine. Esti copilul meu.”
– “Whoa! Vrei sa spui ca sunt un zeu? Un Dumnezeu?”
– “Nu. Inca nu. Esti doar la stadiul de fetus. Inca mai ai de crescut. Dupa ce ai trait toate vietile umane posibile, prin toate timpurile posibile, ai trait destul pentru a te naste.”
– “Deci intregul univers defapt este doar…”
– “Un ou. Gata. Acum e timpul sa te indrepti spre urmatoarea ta viata.”

Si te-am trimis spre viata pe care o ai.

Liked it? Share it!
Fblike Twitter Youtube Pinterest Digg Delicious Reddit Stumbleupon

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *